Capitolul 2

EPOV

 

 

 

Nu mi-am dat seama până unde sau în ce parte am alergat până când am văzut chipul îngrozit al Bellei. Este curios că, deși incoștient, mișcările mele m-au dus la ea. În ciuda bucuriei de a o vedea , am simțit puțină frică…ei nu îi plăcea să vadă sânge și niciodată nu m-a mai văzut în postura asta , derutat, rănit, slăbit. Ce să fac? Nu vreau s-o sperii , dar nevoia de a o îmbrățișa , de a o atinge este prea mare..așa că..în ciuda fricii mele de a o speria, am continuat să merg.

 

BPOV

 

Puteam doar să ramân acolo, privind cum Edward înainta spre mine. Părea a fi pe moarte…Sângele de pe haina lui aproape mă făcea să leșin..dar nu, nu puteam să-mi pierd controlul acum, nu când pentru prima oară el avea nevoie să- i port de grijă.

– Bella… a murmurat el și s-a apropiat mai mult. A schițat un gest rapid de durere și și-a pierdut echilibrul. Acest lucru aproape mi-a provocat un șoc și am reușit – ca prin minune- să-l prind de braț ca să-l țin în picioare.

– Edward!! Ce s-a întâmplat?!? Ești bine?? Ce întrebare stupidă…sigur că nu era bine, dar nu puteam gândi limpede în acest moment.

– Bella…îmi pare rău…știu că trebuie să fii….. a continuat murmurând , iar vocea sa , de obicei seducătoare, suna plină de durere. Nu înțelegeam de ce își cerea scuze, dar nu era momentul pentru întrebări. Trebuia să-l bag în casă.

– Edward, rezistă. Vino, lasă-mă să te ajut… am spus și i-am luat brațul după umerii mei. Eram surprinsă, nici măcar nu eram amețită de la mirosul sângelui… îngrijorarea și teama pentru Edward erau prea puternice pentru a mai lăsa loc și altor emoții.

De îndată ce am ajuns în casă, l-am ațezat pe Edward pe canapea , iar acesta a scos un geamăt de durere. M-am speriat.. Cum  se presupune că trebuie îngrijit un vampir rănit?

–          Edward, ce pot să fac?

A respirat profund ca și cum și-ar aduna forțele ca să vorbească.

– Ai….ceva bandaje?

– Da. Cred că Charlie are o trusă de prim-ajutor pe aici pe undeva…..Vei fi bine?

Nu mi-am dat seama că plângeam până când Edward și-a ridicat mâna să-mi mângâie fața.

–          Bella, nu te îngrijora….nu plange… o să fiu bine..doar adu-mi câteva bandaje, de acord? a spus încercând să mă calmeze.

L-am privit fix în ochi, căutând vreun indiciu…părea sincer, deși ciudat, era obosit, îndurerat și….speriat?!

Fără să stau pe gânduri m-am apropiat să-l sărut. El mi-a răspuns imediat pâna când un junghi de durere l-a obligat să se oprească și mi-a adus aminte că avea nevoie de ajutor. Am căutat prin toată casa trusa de prim-ajutor a lui Charlie; m-am împiedicat de câteva ori, dar în sfârșit am gasit-o în camera lui. M-am grăbit să ajung la Edward care acum stătea în patul meu , masându-și coasta cu o mână. Din nou am ignorat petele roșii de pe haina sa și din patul meu și m-am așezat lângă el.

–          Foarte bine,  le-am găsit. Acum ce fac? Ce bine ar fi fost daca Carlisle era aici… și nu știu cum………, am spus plângând din nou.

–          Calmează-te, Bella. O s-o fac eu. L-am privit neîncrezătoare și el mi-a zâmbit slab.

–          Două licențe în medicină la Harvard , îți amintești? a spus zâmbindu-mi ștrengărește.

–          Pot să te ajut?

–          Credeam că nu îți place sângele…

–          Atâta timp cât o să fii mai bine, nu îmi pasă.

În ciuda binevoinței mele, era dificil pentru mine să mă uit cum Edward își acoperea rănile și era și mai rău atunci când gemea de durere. Am încercat sa-l ajut, dar cred că a observat neliniștea mea pentru că mi-a cerut să mă calmez.

Când a terminat – eram surprinsă de ceea ce a putut face singur- a suspinat din nou. Am luat un scaun și m-am așezat lângă el, luându-i mâna rece între mâinile mele. Deodată, Edward a închis ochii și a suspinat, iar eu am intrat în panică.

Edward, ești bine? Te doare tare? Ce pot să fac? Ma îndoiam că puteam folosi vreun medicament.

-Bella…sunt bine, nu mă doare foarte tare… a spus –mințind- deoarece respira cu dificultate.

-Acum avem altă problemă…

– Ce se întâmplă?

-Charlie e aici..

De parcă lucrurile nu erau deja complicate… Voiam ca Edward să rămână aici ca să-l pot îngriji, dar nu am luat în calcul un lucru sau mai bine zis , o persoană….tatal meu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

So..gata si al doilea capitol :d Sper sa va placa si daca va nemultumeste ceva, spuneti-mi ca  modific :)) :d

Pupiiici, Fel (:   :**

7 comentarii