Capitolul 6

Edward pov

 

       Eram plictisit, foarte plictisit.

Acum trebuia sa fiu pe afara , sa cant la pian, la vanatoare..dar cum i-am promis Bellei ca o sa raman in casa ..dar nu aveam nimic de facut. Ma gandeam la varcolac..I-am putut citi mintea, dar doar putin..si ma ura, isi dorea razbunare. Ce i-am facut ca sa ma urasca asa? Nici macar nu il cunosc.

Trebuia sa vanez. Ma simteam slabit ceea ce inseamna ca ranile mele nu se vindecau; de fapt ma dureau ingrozitor. Si Bella inca nu a ajuns..incepeam sa-mi fac griji; poate trebuia sa ma fi dus cu ea. Trebuia sa ma distrag, urgent..poate ar trebui sa incerc sa ma uit la tv; sunetul lui ar putea sa  ma distraga destul.

Am coborat scarile intr-o secunda, folosindu-ma de viteza vampirica. Mi-am regratat decizia imediat deoarece coastele si picioarele mele protestau de zor. M-am asezat pe canepea oftand si asteptam ca durerea sa de amelioreze. TREBUIA SA VANEZ. Am gasit telecomanda si am aprins televizorul fara sa-I accord vreo atentie. Oare sa ma duc sa o caut pe Bella? Daca ea era…? Am oftat din nou. Trebuia sa-mi controlez nerabdarea; nimic rau nu s-ar intampla in La Push..presupun.

Si cand credeam ca aveam tot la mine..trebuia sa fi pus si celalalt document in masina.

Asta era mintea lui Charlie? Nu trebuia sa fie la sectie? Oh..bine..sper doar sa nu ma puna din nou sa mananc. Inca aveam un gust oribil in gura si a trebuit sa vomit. Charlie a intrat in casa, s-a indreptat spre telefon si a inceput sa vorbesca cu unul din colegi. Se pare ca a uitat acasa un act important. In sfarsit si-a dat seama de prezenta mea si a inantat spre canapea. Am multumit mental tuturor sfintilor pentru ca am avut idea de a-mi curata hainele de sange; chiar nu stiam cum sa-i explic asta lui Charlie. S-a apropiat de mine, vizibil iritat.

-Buna ziua, Charlie!

“Super! Este aici! Si acum ce? Nu pot sa-l mai ignore..linistete-te..gandeste-te la Bella…gandeste-te la Bella..”

 A trebuit sa-mi prefac un stranut ca sa-mi ascund chicotul. Intradevar era greu pt Charlie sa fie mai amabil cu mine. Era dispus sa incerce doar ca s-o faca fericita pe Bella, ceea ce ma facea sip e mine fericit. S-a asezat pe canapea cat mai departe de mine.

-Ar trebui sa fii in pat.- a spus el

-Eram plictisit.

-Nu arati prea ok..te simti bine?

“Da, sigur. In afara faptului ca am fost atacat de un varcolac si ca am doua rani care ma dor ingrozitor, in plus mai sunt si foarte insetat –de sange- pai..da, ma simt perfect. Am gandit cu sarcasm; se pare ca el chiar isi face griji pt mine.

-Da, nu-ti fa griji. Voi fi bine.

-L-ai sunat pe tatal tau ? Sunt sigur ca v-a fi ingrijorat cand v-a afla ca esti bolnav.

Cu siguranta ai mei vor fi ingrijorati, mai ales Esme, dar nu vreau sa-I pun si pe ei in pericol atat timp cat varcolacul este prin zona.

-Nu, nu e nimic grav, serios. Nu vreau sa-mi ingrijorez familia.

“Baiatul asta nu e asa de rau pana la urma. Incearca sa nu-si ingrijoreze familia..dar arata cu adevarat rau. Ma intreb daca este doar o simpla raceala..”

Nu ma mira; considerand ca am pierdut sangele pe care l-am consumat -multumita varcolacului- eram practice mort de foame. Urechile erau blegi ,ochii mei intunecati si pielea mult, mult mai palida; cu siguranta a observat.

Am vazut ce planuia in mintea sa, dar nu puteam sa-l impidic pentru ca ar suspecta ceva. Mi-a atins fruntea cu mana ca sa verifice daca am sau nu febra. Si-a retras imediat mana de pe pielea mea inghetata. Nu am mai respirat, asteptam sa vad ce crede.

“Dumnezeule, este atat de rece! Ce a facut? S-a jucat cu gheata? De asta e atat de palid..Clar asta NU e doar o simpla receala! Ar trebui sa-l vada un doctor, poate as putea sa chem pe cineva…”

Ma simteam usurat. Macar a asociat raceala pielii cu “boala”. Dar asta aducea mai multe probleme. Ce faceam daca aducea un doctor? Sunt multe lucruri pe care oamenii le gasesc anormale..ar fi timpul sa plec, inainte de a fi prea tarziu. M-am ridicat incet , incercand sa ascund durerea ce o simteam, in timp ce Charlie ma privea cu atentie. Nici macar nu a incercat sa-si ascunda preocuparea.

-Poate aveti dreptate. Ar trebui sa stau in pat –am spus si am mers repede pana la scari. Alta greseala. In incercarea mea de a scapa de analiza lui Charlie, m-am miscat mai repede decat este normal, mai repede decat imi permiteau picioarele in momentul de fata. De data asta durearea a fost mult prea mare si a trebuit sa ma sustin de balustrada ca sa nu cad si aceasta a pocnit putin. Charlie a auzit zgomotul si a venit si m-a vazut sprijinit si cu o expresie indurerata pe fata.

“Cu siguranta avea nevoie de un doctor…nici macar nu am observat ca il doare.Si de ce se tinea de balustrade? Se simte atat de rau incat nu poate sa mearga? Voi suna un doctor..Pacar ca tatal sau nu este aici..”

-Tata? Ce se intampla? Vocea Bellei m-a salvat. Se pare ca am mai mult noroc decat credeam.

-Bella! Nimic, am uitat ceva acasa si l-am gasit pe Edward aici..voiam sa-l ajut sa urce scarile; se pare ca nu se simte prea bine.

“Asta ..gandeste-te la Bella..Sa fiu amabil cu el nu e atat de dificil pe cat credeam..poate am fost prea dur cu el”

Bella m-a privit ingrijorata. Fata de tatal sau, ea stia ce se intampla cu mine. A sunat telefonul; alta lovitura a norocului.

-Nu-ti fa griji tata. Il voi ajuta eu de acum.

Ii multumesc lui Dumnezeu pt asta. Bella mi-a sustinut bratul si m-a ajutat sa urc scarile.

Cand am ajuns in camera Bellei, a incercat sa ma oblige sa ma intend in pat. Pur si simplu m-am asezat. Cand ea a facut acelasi lucru, i-am luat cu grija fata in mainile mele inghetate si am saruat-o. Era ingrozitor s-o stiu plecata, fie si pentru cateva ore. Narile mele s-au umplut de dulceata aromei ei si senzatia buzelor sale moi si calde peste ale mele era ceva incredibil. Daca credea ca numai ea se simte ametita dupa un sarut, se insela. M-am oprit un moment , pt ca gatul a inceput sa ma arda. Ea m-a privit fiind la fel de incatata ca si mine.

-Cum ti-a mers? –am intrebat-o incet, in timp ce-I sarutam gatul. Cu toate astea eram insetat..de ce sa nu ma bucur?

-Hmmm..bine..-a murmurat ea cu vocea trmuranda.

-Ok, spune-mi.

Ea a facut un gest ; cu siguranta nu voia sa-mi spuna. Apoi mi-a zambit suspect si m-am simtit frustrate; voiam sa stiu la ce se gandeste.

– O sa-ti spun daca ma saruti din nou.

Sigur, acesta era un prêt pe care il voi plati cu placere.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am reusit sa traduc si capitolul 6. Scuzati-mi greselile de ortografie (daca gasiti) dar l-am tradus in graba si nu l-am mai verificat :”> Sper sa va placa :*:* 

6 comentarii